duminică, 10 august 2014

Vârsta a treia şi problemele ei

În pofida progreselor lăudabile din medicină, există încă unele lucruri care fac din vârsta înaintată o perioadă grea. Care sunt acestea şi cum li se poate face faţă?
Vârsta înaintată şi agerimea minţii
„Cel mai rău lucru de care mă tem este senilitatea“, a spus îngrijorat Hans, care are 79 de ani. Ca pe mulţi alţi oameni în vârstă, pe Hans îl deranjează că a început să uite unele lucruri. El e îngrijorat că a pierdut controlul asupra ‘vasului de aur’, cum numeşte un poet din antichitate preţiosul nostru creier, care păstrează valoroasele amintiri. „Să fie deteriorarea facultăţilor mintale o consecinţă firească a îmbătrânirii?“, întreabă Hans.
Dacă asemenea lui Hans ai uitat unele nume ori te gândeşti că lapsusurile tale sunt începutul deteriorării facultăţilor mintale, vrem să te asigurăm că uitarea este o problemă cu care se confruntă toate categoriile de vârstă. În plus, modificările funcţiilor intelectuale în cazul unei persoane în vârstă nu sunt, de obicei, un semn de demenţă. Deşi e ceva obişnuit ca la o vârstă înaintată să apară uitarea, „majoritatea persoanelor în vârstă deţin până la sfârşitul vieţii un control perfect asupra capacităţilor lor intelectuale“, scrie dr. Michael Levy, şeful secţiei de ştiinţe comportamentale de la Spitalul Universitar Staten Island, New York.
E adevărat, de obicei, tinerii îşi amintesc mai repede date concrete decât cei în vârstă. Însă, „dacă facem abstracţie de viteza cu care îşi amintesc lucrurile, cei în vârstă se descurcă în general aproape la fel de bine ca tinerii“, afirmă neurologul Richard Restak. De fapt, prin exersare, creierul sănătos al unei persoane în vârstă poate continua să înveţe şi să reţină lucruri noi, ba chiar îşi poate îmbunătăţi anumite capacităţi.
Problemele de memorie şi bolile tratabile
Dar dacă o persoană are probleme mai grave cu memoria? Chiar şi în acest caz, ea nu ar trebui să tragă automat concluzia că suferă de demenţă. La o vârstă înaintată există multe alte boli tratabile care pot cauza dificultăţi de memorie şi o stare neobişnuită de confuzie ce se instalează brusc. Aceste afecţiuni sunt adesea etichetate drept „bătrâneţe“ ori „senilitate“, uneori chiar de cadre medicale greşit informate. Însă acest diagnostic nu numai că îi înjoseşte pe bolnavii în vârstă, dar probabil că îi şi împiedică să primească un tratament medical corespunzător. Care ar putea fi unele dintre aceste boli?
O stare bruscă şi neobişnuită de confuzie poate fi cauzată de malnutriţie, deshidratare, anemie, un traumatism cranian, probleme ale tiroidei, deficit de vitamine, efecte secundare ale unui tratament medicamentos, ba chiar şi de o schimbare în viaţă. Probleme de memorie pot apărea din cauza unei stări de stres prelungit, iar despre infecţii se ştie că pot genera la cei în vârstă o stare de confuzie. Şi depresia poate cauza pierderi de memorie şi confuzie la bolnavii în vârstă. Aşadar, „instalarea bruscă a unei stări de confuzie nu trebuie ignorată, sau interpretată greşit drept senilitate, fără să se mai facă ceva“, sfătuieşte dr. Levy. În urma unui examen medical amănunţit se poate stabili care este cauza acelor simptome.
Lupta cu depresia
Depresia nu e ceva nou pentru oameni. În zilele noastre stresante, avem multă nevoie de cuvinte consolatoare. Din păcate însă, la cei în vârstă adesea depresia nu este diagnosticată sau este diagnosticată greşit.
Din cauza ideii larg răspândite că oamenii devin trişti şi morocănoşi odată cu înaintarea în vârstă, idee greşită de altfel, aceste simptome sunt considerate de alţii, dar chiar şi de cei în vârstă, ca făcând parte din procesul normal de îmbătrânire. „Dar nu este aşa“, se spune în cartea Treating the Elderly. „Depresia la cei în vârstă nu face parte din procesul normal de îmbătrânire.“
Spre deosebire de o stare normală de tristeţe ori o scurtă perioadă de deprimare, depresia prelungită constituie o boală serioasă, cu posibile consecinţe grave. Prin urmare, nu trebuie în nici un caz ignorată. O depresie netratată se poate agrava atât de mult, încât unii bolnavi, într-un moment de disperare, ajung să se sinucidă. Latura tragică a depresiei la cei în vârstă este că „cea mai tratabilă boală psihică poate deveni şi cea mai letală“, explică dr. Levy. Dacă depresia persistă, bolnavul trebuie dus la un specialist în tulburări de dispoziţie pentru a fi tratat.
Nu trebuie te simţi inutil
Limitele impuse de o sănătate precară pot genera cu uşurinţă sentimente de inutilitate, iar pensionarea poate diminua sentimentul propriei valori.
Însă dacă ne concentrăm asupra a ceea ce putem face şi nu ne vom lăsa pradă descurajării din cauza a ceea ce nu mai putem face, vom avea în continuare sentimentul propriei valori şi ne vom simţi utili. În acest sens, un raport ONU recomanda ‘să se înveţe în continuare lucruri noi, fie în cadrul unor cursuri, fie în viaţa de zi cu zi; să se ia parte la activităţile unor organizaţii locale sau la activităţi religioase’.
Implicându-se în activităţi productive, cei în vârstă îşi pot satisface multe necesităţi fundamentale. Aceasta le dă un sentiment de împlinire şi un scop în viaţă şi chiar le poate aduce un venit.
facem cât putem de mult

În multe societăţi, cei în vârstă transmit generaţiilor următoare cunoştinţe, valori morale şi spirituale. Adulţii mai în vârstă care, deşi au limite, sunt generoşi şi le împărtăşesc celorlalţi din experienţa lor sunt o comoară pentru comunitate. Ei dovedesc că „perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“.
sursa: watchtowerlibrary2007

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile cu limbaj indecent vor fi şterse.

Toate comentariile necesită aprobare şi este posibil ca ele sa nu apară pe blog imediat. Vă mulţumesc!