vineri, 1 august 2014

CICOARE


Denumirea latină: Cichorium intybus L.

Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный

Denumirea engleză: Chicory

Familia: Asteraceae

Descriere. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă, subţire, spiralată. Tulpina floriferă, dezvoltându-se abia în anul al doilea, este verde-deschisă, muchiată, cavă în interior şi pubescentă. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate, cele tulpinale sunt sesile, uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. Florile sunt de culoare albastră-azurie.

Răspândire. Planta este prezentă în câmpie, prin pajişti, luminişuri, în fâneţe, pe marginea drumurilor şi a căilor ferate, în poienele din pădure.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în prima parte a perioadei de înflorire, când tulpinile nu au intrat în faza de lignificare. Rădăcinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Se spală într-un curent de apă, se usucă la soare, în poduri cu tablă.

Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine acid cicoric, principii amare, insulină, colină, flavonozide, substanţe minerale, ulei volatil, tanin. Rădăcina de cicoare are proprietăţi laxative, depurative, diuretice, mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare), secreţia de bilă şi îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sânge, de asemenea în obezitate, constipaţii cronice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile cu limbaj indecent vor fi şterse.

Toate comentariile necesită aprobare şi este posibil ca ele sa nu apară pe blog imediat. Vă mulţumesc!