miercuri, 16 aprilie 2014

Prietenosul măcăleandru

CU MULT înainte ca ţinuturile împădurite din comitatul nostru, Northumberland, să îmbrace nuanţele ruginii ale peisajului auriu de toamnă, măcăleandrul îşi face simţită prezenţa. Pieptul său roşu strălucitor şi trilurile sale melodioase dau culoare şi înveselesc grădina noastră. Ce tovarăş plăcut este el!
Măcăleandrul este recunoscut cu uşurinţă după partea de sus a spatelui şi capul său cafenii-verzui, după pieptul, gâtul şi fruntea roşu-portocalii şi după pântecele lui albicios. Această pasăre plinuţă, mereu vioaie, stă dreaptă, veselă, măsurând 14 centimetri de la cap la coadă. Nu este surprinzător faptul că, în 1961, măcăleandrul a fost ales drept pasărea naţională a Marii Britanii.
Măcăleandrul englez este mai mic decât colegul său american, căruia primii colonişti din Anglia i-au pus numele, în limba engleză, „robin“, acesta fiind un nume familiar pentru ei. Măcăleandrul englez are însă un caracter aparte.
Când se apropie toamna, măcăleandrul apare în grădinile englezeşti, ocupându-şi locul ce i se cuvine. El se aşează în apropierea grădinarului care sapă, urmărind să vadă dacă nu cumva apare vreo râmă la suprafaţă. Uneori, când grădinarul se odihneşte, măcăleandrul se cocoaţă pe hârleţ ca să ţină sub observaţie locul. Se ştie despre această obraznică pasăre că merge chiar şi pe urma unei cârtiţe ca să verifice muşuroiul proaspăt. Alimentaţia măcăleandrului este variată: insecte, seminţe şi bace, precum şi râme.
Ce plăcere este să descoperi cuibul unui măcăleandru! Orice uşă de magazie sau fereastră deschisă este o invitaţie pentru perechea lui. Cuiburile se pot construi rapid în ghivece vechi de flori sau în ibrice aruncate, în bobine de sârmă sau chiar în buzunarele unei haine de grădinărit! Ingeniozitatea măcăleandrului în ce priveşte găsirea unor locuri neobişnuite unde să-şi facă cuib nu are limite.
Măcăleandrul este una dintre păsările care pot fi cel mai uşor învăţate să mănânce din mâna ta. Când iarna se apropie, iar rezervele sale naturale de hrană se micşorează, pune puţină mâncare în palma deschisă — bucăţi de brânză sau viermi de făină — şi puţină pe un obiect fix din apropierea ta. După ce îi dai de mâncare de vreo două sau de trei ori, măcăleandrul, mâncând tot ceea ce ai pus pe acel obiect, va căpăta încredere şi va gusta din palma ta întinsă. Deşi poate că nu se va aşeza niciodată pe degetele tale, din acea clipă măcăleandrul te va considera mereu prietenul său. Când se va întoarce anul viitor, el nu te va uita — aşa cum nici tu nu-l vei uita pe prietenul tău, măcăleandrul!
sursa: watchtowerlibrary2007

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile cu limbaj indecent vor fi şterse.

Toate comentariile necesită aprobare şi este posibil ca ele sa nu apară pe blog imediat. Vă mulţumesc!