sâmbătă, 17 august 2013

Cascada Niagara — Eternul giuvaer al Americilor

Cascada Niagara
„UNUL dintre cele mai extraordinare, mai splendide şi mai uluitoare spectacole pe care le-au plăsmuit vreodată forţele naturii!“, a exclamat lordul Dufferin, guvernator general al Canadei, într-o cuvîntare ţinută la Toronto în faţa Societăţii Artiştilor din Ontario. Era în anul 1878, iar el propunea crearea unui parc public pentru protejarea şi conservarea „caracteristicilor impresionante“ ale cascadei Niagara.
Este aproape imposibil de descris maiestatea acestei magnifice minunăţii a naturii. Ce privelişte superbă! Oameni din toate părţile lumii sunt atraşi de acest etern giuvaer al Americilor.
Istoria ne spune că europenii au făcut pentru prima dată cunoştinţă cu acest „vuiet de ape“, cascada Niagara, cu peste trei secole în urmă. În 1644, Le Sieur Gendron, un medic francez, a menţionat în mod concret acest spectacol în scrisorile trimise prietenilor din Franţa. Mai tîrziu, misionari, comercianţi şi exploratori au alimentat interesul şi imaginaţia altora vorbind despre o mare şi asurzitoare cascadă situată între lacurile Erie şi Ontario.
Cascada Niagara este compusă, de fapt, din două cascade situate de o parte şi de alta a frontierei dintre Canada şi Statele Unite: Horseshoe Falls (Potcoavă de cal), pe teritoriul canadian, şi American Falls, pe teritoriul Statelor Unite. Pentru a admira acest celebru giuvaer al Americilor, primii drumeţi au trebuit să traverseze albii mlăştinoase şi să străbată cărări abrupte croite de indieni prin canioanele stîncoase şi prăpăstioase săpate de rîu pe parcursul mileniilor.
Motive de îngrijorare
Apoi au venit antreprenorii cu cortegiul lor de atracţii turistice. Proliferarea activităţilor comerciale în apropierea unei atît de spectaculare minunăţii a naturii i-a neliniştit însă pe mulţi. Ei au dorit să se ia măsuri pentru conservarea acestui etern giuvaer, Niagara. Peisagistul F. E. Church era de părere că aceste activităţi comerciale distrăgeau atenţia şi nu erau deci binevenite. În 1847, un vizitator se lamenta: „Acum împrejurimile marii minunăţii sînt inundate de toate sortimentele posibile şi imaginabile ale mucegaiului hidos al prostului gust“.
În anul 1832, E. T. Coke s-a simţit îndemnat să scrie: „Ce păcat că o astfel de zonă nu a fost destinată să rămînă veşnic inviolabilă! Ce păcat că arborii nu pot prospera în toată frumuseţea lor primitivă şi sălbatică în acest loc în care lucrurile făcute de om vor apărea întotdeauna nesemnificative“. Oamenii cu perspicacitate au prevăzut că aceste activităţi comerciale aveau să prindă rădăcini şi să distrugă peisajul încîntător din jurul acestei minunăţii.
Astăzi, graţie eforturilor lordului Dufferin şi a altor persoane clarvăzătoare, parcuri frumoase împodobesc ambele maluri ale rîului Niagara de la cascadă în jos pînă la Whirlpool Rapids. Frumuseţea pitorească a acestei minunăţii a fost protejată împotriva dizgraţiosului comerţ. Astfel, atracţiile turistice au fost transferate pe străzile oraşelor de frontieră, departe de cascade. O îngrijorare mai recentă a ecologilor a constituit-o faptul că acest giuvaer al Americilor ar putea sfîrşi prin a fi dat uitării ca urmare a eroziunii continue.
Explorarea eternului giuvaer
Am aflat că această spectaculară minunăţie a lumii poate fi explorată şi observată fără dificultate din toate unghiurile. De exemplu, o impresionantă vedere aeriană a cascadei dintr-unul din înaltele turnuri de observaţie sau dintr-un elicopter care o survolează, este de o frumuseţe ce îţi taie respiraţia. Sau poate ar fi mai tentantă o plăcută plimbare pe jos sau cu maşina pe Niagara Parkway. Whirlpool Rapids sînt doar puţin mai jos de cascadă şi merită să fie vizitate.
Coborînd pe ţărmul stîncos, iar apoi prin tunele ajungem „în spatele scenei“, sub cascadă. De aici privim cu atenţie perdeaua de apă care face ca Horseshoe Falls să fie atît de atractivă şi faimoasă. Vuietul cascadei este asurzitor. Pentru cei curajoşi şi dornici de aventură, priveliştea văzută de la bordul unuia dintre vapoarele care navighează cu regularitate pe apele tumultuoase de la baza cascadei este de neuitat. În timp ce apele vijelioase ale cascadei se prăbuşesc în rîul de dedesubt, se ridică o ceaţă producînd un splendid spectacol de curcubee. Pe măsură ce apar noi nori de picături fine de apă se formează noi curcubee. Din acest loc avantajos putem acum simţi gustul apei şi umezeala stropilor ce ne alunecă pe impermeabile.
Cascada Niagara noaptea
O broşură referitoare la Niagara Parks spunea: „A vedea cascada Niagara noaptea este echivalent cu a fi perfect treaz în ţara viselor“. De aceea, nu am dori să pierdem spectacolul nocturn al cascadei iluminate de puternice lumini de diverse culori. În anul 1860, cînd prinţul de Wales a văzut pentru prima dată cascada iluminată, Nicholas A. Woods, un reporter al ziarului londonez The Times, a descris splendoarea acestui spectacol după cum urmează: „Într-o clipă, întreaga masă de apă, sclipind puternic şi parcă arzînd în lumina intensă, părea transformată în argint lichid. Din spatele cascadei, lumina strălucea atît de puternic încît apele din imediata ei apropiere păreau ca o placă de cristal, o ploaie de diamante în care fiecare strop şi fiecare val sălta şi scînteia împrăştiind o lumină orbitoare peste întreaga scenă, asemenea unui rîu fosforescent“.
O ţară a minunăţiilor hibernale
Umezeala pe care o simţim în aerul de vară se ridică de la cascadă şi conferă florilor, arbuştilor şi copacilor din jur un aspect de sănătate şi prospeţime. Dar iarna, aceleaşi picături fine de apă, transportate de curenţi dominanţi, îngheaţă acoperind plantele şi copacii de pe malurile rîului cu un veşmînt transparent şi strălucitor de chiciură. În zilele însorite, gheaţa şi zăpada reflectă razele soarelui într-o scînteiere ce adaugă la splendoarea cascadei.
Cascada Niagara iarna
Iarna, în defileul îngust al rîului Niagara îşi fac apariţia mari bucăţi de gheaţă. Cu ani în urmă, defileul se înfundase din cauza gheţii provenite din lacul Erie. Gheaţa de pe lac se spărsese şi se deplasase în jos pe apele rîului Niagara căzînd în cascadă în mod spectacular pentru ca în final să se îngrămădească în defileul îngust. Această acumulare de bucăţi de gheaţă a dat naştere unor munţi de gheaţă şi zăpadă care s-au transformat în cele din urmă în poduri de gheaţă ce traversau complet rîul. În anii recenţi, pentru a se preveni acumulările prea mari de gheaţă, la ieşirea rîului Niagara din lacul Erie a fost construit un baraj din cabluri de oţel şi bîrne.
Peninsula Niagara
Ca o completare a cascadei este fertila peninsulă Niagara, o fîşie îngustă de pămînt dintre lacurile Ontario, Erie şi ţărmul stîncos al Niagarei. Acest relief protejat, asociat prezenţei lacurilor, creează un microclimat unic.

Vie din Peninsula Niagara
Curenţi de aer circulă între ţărmul stîncos şi lacuri, moderînd clima atît iarna, cît şi vara. Livezi de meri delicioşi, vişini, peri, pruni şi piersici şi vii de diferite soiuri abundă în această pitorească peninsulă protejată. Întreprinderi vinicole şi fabrici producătoare de sucuri, situate în orăşele încîntătoare, prelucrează roadele viţei de vie adăugînd la specificul acestei regiuni din Ontario. Toate acestea contribuie la realizarea unui plăcut turneu prin ţinut, îndeosebi în sezonul florilor şi al fructelor.
sursa: watchtowerlibrary2007

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile cu limbaj indecent vor fi şterse.

Toate comentariile necesită aprobare şi este posibil ca ele sa nu apară pe blog imediat. Vă mulţumesc!