vineri, 3 mai 2013

O pasăre superbă plină de „ochi“



V-aţi dat seama, probabil, din titlu că e vorba de păun. După cum ştiţi, păunul are o „trenă“ faimoasă în lumea-ntreagă. Dar v-aţi întrebat vreodată la ce-i serveşte penajul ăsta extravagant şi dacă această vieţuitoare se mai remarcă şi prin altceva decât prin frumuseţe?
Membri ai familiei fazanilor, păunii sunt clasificaţi în trei subspecii. În acest articol ne vom referi la păunul indian, sau cel comun, care e de culoare albastru-verzui şi are 200–235 cm lungime, incluzând aici şi trena-i lungă de 150 cm. Penele trenei, colorate în verde şi auriu, sunt pline de pete ce aduc cu nişte ochişori albaştri şi arămii. Penele de pe corp sunt, de obicei, de un albastru-verzui metalizat.
Declarat în mod oficial pasărea naţională a Indiei, păunul are într-adevăr o ţinută regală. Poate de aceea expresia „mândru ca un păun“ este folosită pentru a-i descrie pe oamenii înfumuraţi. Însă această pasăre nu e chiar atât de neprietenoasă pe cât pare. De fapt, e uşor de îmblânzit. Unii consideră păunul o pasăre sacră. Din acest motiv, când păunii le ameninţă culturile, agricultorii din India pur şi simplu trebuie să îi suporte.

Un spectacol extraordinar

Evident că păunilor li s-a dus vestea pentru spectacolul extraordinar pe care-l dau când îşi etalează „trena“ sub forma unui evantai uluitor. Care e scopul acestei reprezentaţii? Este clar că are de-a face cu impresionarea femelelor.
Păuniţa este întrucâtva mofturoasă, dar are o slăbiciune pentru cei ce se dau în spectacol. „Trena“ unui păun desfăcută asemenea unui evantai, plină de „ochişori“ irizaţi, atrage toată atenţia păuniţei. Ea preferă ca partener păunul care dă cea mai impresionantă reprezentaţie.
Etalarea „trenei“ însă reprezintă doar un număr din spectacol. Mai întâi păunul îşi desface lunga „trenă“ în formă de evantai, după care şi-o arcuieşte înainte. Apoi îşi începe dansul uluitor. Scuturându-şi corpul, aripile castanii îi atârnă în lateral, iar penele, îndreptate în sus, fac un zgomot foşnitor. Păunul scoate nişte strigăte puternice. Nu sunt câtuşi de puţin melodioase, dar măcar o fac pe păuniţă să înţeleagă că îl interesează.
Uneori păuniţa încearcă să imite — o încercare timidă — caraghioslâcurile masculului, dar de cele mai multe ori ea pare indiferentă. Cu toate astea, se lasă cucerită de cel mai grozav spectacol. Un păun poate ajunge să aibă un „harem“ de până la cinci păuniţe şi să devină „tatăl“ a 25 de pui într-un singur an.

Viaţa de familie

După sezonul de împerechere vine timpul năpârlirii. „Trena“ completă a unui păun adult cuprinde, în medie, peste 200 de pene. Un timp, locuitorii din zonele rurale din India au strâns pene şi le-au vândut în ţările din Occident; dar, pentru a ocroti această specie, exportul de pene a fost interzis. Pe plan local, bineînţeles, penele încă sunt folosite la confecţionarea evantaielor şi a altor obiecte frumoase.
Seara, păunii se cocoaţă încet în copaci înalţi ca să-şi găsească o creangă bună pentru înnoptat. Dimineaţa, fac exact invers, coborând încetişor din copac. Poate că aceste vietăţi vă încântă ochiul cu frumuseţea lor, dar să nu vă aşteptaţi să vă încânte şi auzul cu trilurile lor. Până când păsările încep să-şi caute hrana, strigătele lor tânguitoare tulbură liniştea serii.
Păunul este omnivor, mănâncă aproape orice: insecte, şopârle, iar, uneori, chiar şi şerpi mici, seminţe, cereale, linte şi rădăcinile moi ale plantelor.
În ciuda aparentei lui aroganţe, păunul poate fi foarte ocrotitor. Simţind iute pericolul, ca de pildă, o pisică ce stă la pândă, păunul o ia la fugă prin pădure scoţând strigăte de avertizare. Şi alţi masculi i se alătură. Ei aleargă surprinzător de repede, în şir indian. Păuniţele însă nu îşi abandonează în nici un caz puii, nici chiar în faţa celui mai mare pericol.
Lunga trenă de pene nu pare a-i încetini fuga, deşi poate fi un inconvenient când pasărea încearcă să-şi ia zborul. Dar, de îndată ce s-a înălţat, păunul prinde viteză, bătând iute din aripi.
La opt luni, tinerele păsări sunt gata să plece „de-acasă“ şi să-şi înceapă viaţa pe cont propriu. Plecarea lor îi dă mamei posibilitatea să se pregătească pentru creşterea viitoarelor ei odrasle. Păunilor începe să le apară trena caracteristică la aproximativ opt luni, dar ea nu este completă decât atunci când ei împlinesc patru ani. Apoi, păunii sunt gata să-şi întemeieze propria familie.

Păunul în istorie

În timpurile antice păunii împodobeau grădinile Greciei, ale Romei şi ale Indiei. Mii de ani, păunii au fost înfăţişaţi în lucrări artistice şi pe obiecte decorative ca populând curţile regale indiene. Într-adevăr, Tronul Păunului a fost considerat una dintre cele mai mari comori ale Indiei. Era împodobit cu numeroase diamante şi, după cum se pare, în el erau încastrate 108 rubine şi 116 smaralde. Pe baldachin era înfăţişat un păun de aur, şi, de fapt, de aici îşi trage numele tronul. El era asamblat şi folosit numai în timpul unor ceremonii importante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile cu limbaj indecent vor fi şterse.

Toate comentariile necesită aprobare şi este posibil ca ele sa nu apară pe blog imediat. Vă mulţumesc!