joi, 23 august 2012

Mihai Iuga


           Mihai Iuga, omul care a pus bazele Radio Mediaş 725 a pierdut în dimineaţa de 19.08.2012 lupta cu viaţa. A plecat, dar a lăsat în urma lui cele două mari coordonate care i-au marcat viaţa, familia şi radioul. Povestea celui care imediat după Revoluţie a pus bazele primului post de radio din municipiul Medias şi al şaptea din România am scris-o anul trecut şi consider că merită citită. Aşa că dacă aveţi câteva minute puteţi să aflaţi mai multe despre cel care a fost Mihai Iuga.
          
            În fiecare zi, în fiecare minut, oamenii comunică între ei, schimbă informaţii. Pentru asta, folosesc diferite mijloace de comunicare, iar radioul este fără doar şi poate unul dintre cele mai rapide şi eficiente. Pentru Mihai Iuga, radioul a însemnat o pasiune pe altarul căreia şi-a dedicat o parte importantă a vieţii. „Comunicarea la distanţă între oameni m-a pasionat din clasa a VII-a. Am devenit radioamator, un sport care îmi permitea să iau legătura cu oameni aflaţi la mare distanţă prin intermediul staţiilor radio” spunea Mihai Iuga.
         
          8 staţii 

         Elev fiind, acesta s-a înscris la Casa Pionierilor din municipiul Mediaş. Acolo s-a iniţiat în tainele radioului, iar la vârsta de 18 ani şi-a construit prima staţie radio. „Era în 1964-1965, atunci când am construit prima variantă de staţie cu lămpi radio mari. Avea un consum de energie foarte mare. Pe atunci erau benzi rezervate pentru radioamatori. În comunism erau frecvenţe şi pentru radiodifuziune privată, dar statul socialist nu le-a lăsat libere” îşi amintea Mihai Iuga. Ulterior de-a lungul anilor a mai construit încă şapte variante de staţii radio.

         
          Şef de radioclub

           La nivelul municipiului Mediaş funcţiona în anii respectivi şi un radioclub. Activitatea acestuia a fost coordonată de Mihai Iuga, care s-a implicat direct pentru a dota sediul primit. „Îmi amintesc că primul sediu pe care l-am avut a fost pe strada I.G. Duca, în actualul sediul al Partidului Naţional Liberal. Am apelat la conducerea de partid pentru a dota spaţiul. Eram 18 radioamatori, unul era măcelar, altul era zidar, unii erau profesori, un ingineri, iar toţi îndrăgeam electronica” povestea Mihai Iuga.

          În vizorul securităţii

           În peste 35 ani dedicaţi pasiunii sale, Mihai Iuga a avut peste 140.000 legături radio confirmate, şi a strâns peste 120 diplome sportive de radioamator. A vorbit cu oameni de pe toate continentele, cărora le-a cerut şi câte o fotografie, pentru a realiza un album. Prin intermediul poştei a adunat în timp o colecţie impresionantă de fotografii cu radioamatori din toată lumea şi staţiile lor. Fără să vrea, albumul l-a adus în vizorul securităţii. „Ca peste tot erau turnători şi în mediul nostru. În decembrie 1988, cineva m-a turnat cum că aş vrea să tipăresc albumul în străinătate. Am vrut să îl tipăresc e adevărat însă în România. Vroiam să fie prima revistă radio din lume. Ciripitorii au adăugat însă că vreau să îl scot în afara ţării, aşa că în ianuarie 1989 la sediul clubului nostru din Sibiu la o şedinţă a venit un ofiţer de securitate. I-am explicat cum stau lucrurile, şi a rămas că mă vor chema ei. A trecut însă anul, a venit revoluţia, şi nu s-a mai întâmplat nimic” spunea Mihai Iuga.

            Demersuri pentru radio

           În 1991 s-au dat în România primele aprobări pentru construirea unor staţii de radio private. Guvernul francez a donat la Bucureşti şi Iaşi aparatura necesară pentru aşa ceva. În 1992 se vorbea în Parlamentul României de legea audiovizualului. „Firesc mi-a venit ideea să schimb licenţa de radioamator cu una de radiodifuziune. Am luat legătura cu deputatul medieşean de atunci Nicolae Simescu, iar acesta mi-a adus textul legii propuse. Am citit, m-am documentat şi am început să îmi pregătesc dosarul” explica Mihai Iuga.

          Al treilea din România

           Pentru a putea obţine o licenţă de radiodifuziune, Mihai Iuga a înfiinţat o societate comercială. Ulterior, şi-a ipotecat casa pentru a obţine o adeverinţă de la o bancă dispusă să îi dea banii necesari achiziţionării aparaturii. În momentul în care a apărut legea audiovizualului era pregătit. „Dosarul pe care l-am făcut a fost depus al treilea din România. Din păcate însă s-a luat în ordine alfabetică, aşa că am ajuns undeva în jurul poziţiei 700. Pentru că ar fi durat foarte mult după cum am calculat eu, am folosit o mică strategie ca să o numesc aşa, şi am explicat că în perioada respectivă nu puteam veni deoarece eram la nişte cursuri de pregătire. În cele din urmă pe 31 martie 1993 am primit licenţa” spunea omul care a pus bazele Radio Mediaş 725.

          A făcut radio acasă


           La momentul respectiv Mihai Iuga a apelat la primarul Dionisie Bucur, care a fost de acord să îi acorde ca şi sediu Turnul Forkesch. Pentru că acesta trebuie însă amenajat, în primele 11 luni de funcţionare a făcut radio de acasă. „La început am emis de acasă. În timpul zilei veneau foarte mulţi tineri interesaţi şi care şi-au descoperit pasiunea pentru radio. Seara puneam muzică de pe pick-up. Ulterior ne-am mutat în Turnul Forkesch” îşi amintea Mihai Iuga.

            Al 7-lea din România

           Radio Mediaş 725 a emis pentru prima dată pe 22 aprilie 1993, la ora 13:13. A fost primul post de radio privat din Transilvania, şi al 7-lea din România. S-a numit Radio Mediaş 725, pentru că în 1993, anul lansării, municipiul Mediaş sărbătorea 725 de ani de atestare documentară. Radioul are sediul în Turnul Forkesch, un vechi monument istoric, poarta de sud a cetăţii medievale. Radio Mediaş 725 emite pe frecvenţa de 88,1 MHz. Este un post de radio cu caracter informativ, un radio de companie, de divertisment, şi este recepţionat pe o rază de 35 kilometri în jurul Mediaşului.

          Inginer proiectant

          Mihai Iuga a terminat Liceul Teoretic Stephan Ludwig Roth, iar ulterior a urmat cursurile Institutului de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii. A absolvit ca inginer instalaţii construcţii şi a lucrat mai întâi timp de doi ani în cadrul Şantierului Căile Ferate Române. Ulterior timp de peste două decenii a lucrat la societatea medieşeană Vitrometan ca şi proiectant de instalaţii.