marți, 6 martie 2012

Mlastinile planetei - un patrimoniu ecologic in pericol

Indienii l-au numit Parintele apelor. Geografii il numesc Missisippi. Oricum ar fi fost numit, el tot s-a razbunat pe cei care l-au strans intr-un corset de canale si diguri jefuind-ul astfel de mlastini. Dupa mai multe saptamani de ploi torentiale, apele lui umflate au tasnit printre cei aproximativ 75 de milioane de saci cu nisip care fusesera ingramaditipntru a-i tine piept si au rupt 800 dintre cele 1400 de diguri care in zadar au cautat sa-l tina in matca. Torentele distrugatoare au maturat in calea lor case, sosele, poduri si bucati de sina de cale ferata, inundand multe orase. ,,Probabil cea mai distrugatoare inundatie care a avut loc vreodata in Statele Unite”,relata ziarul THE NEW YORK TIMES din 10 august 1993.

TIMES a prezentat in rezumat cateva dintre pagubele produse:,,In furia ei a durat doua luni, marea inundatie din Vestul Milociu, din 1993, a produs pagube considerabile: a facut 50 de victime, a lasat fara locuinta aproape 70000 de personae,a inundat o suprafata care echivaleazacu de doua ori suprafata a NEW JERSEY, a cauzat atat in sfera bunurior imobiliare, cat si in agricultura o pierdere estimate la 12 miliarde de dolari”.


Daca sistemul natural de regularizare a viiturilor alcatuit din mlastinile care marginesc malurile fluviului Mississippi ar fi ramas intact, ar fi fost crutate 50 de vieti si 12 miliarde de dolari. Mlastinile din vecinatatea unui rau slujesc drept vai inundabile care dreneaza si retin excesul de apa al raului umflat din cauza ploilor torentiale indelungate.

Insa faptul ca joaca rolul de mecanisme naturale de aparare impotriva inundatiilor este numai unul dintre numeroasele si pretioasele servicii pe care le fac planetei aceste 8500000de kilometri patrati de mlastina care sunt in pericol pe intregul glob.

Mlastinile - pepiniere ale planetei

Fie ca este vorba despre vastele mlastini saraturoase,de coasta, despre mlastinile mici cu apa dulce si cu rovinele din interiorul uscatului, fie despre zonele umede din preriile Statelor Unite si ale Canadei, principalul architect al tinuturilor mlastinoase este apa.Mlastinile sunt zone in care solul este acoperit cu apa pe tot parcursul anului sau numai in perioadele de inundatie. Un alt tip de mlastina il constituie mlastinile de coasta, sau cele care se formeaza datorita mareelor. Deoarece majoritate mlastinilor se caracterizeaza printr-o vegetatie cu crestere prolifica – ierburi, rogoz, papura, arbusti si copaci – ele asigura pretutindeni in lume existenta unei varietati de plante, pesti, pasari si animale.

Numeroase pasari de uscat si de apa isi aleg ca locuinta zonele mlastinoase. Peste o suta de specii depend in timul migratiei de primavera de aceste oaze. Multe mlastini indeplinesc rolul de pepiniere pentruimense colonii de gaste si rate- rata salbatica mare, lisita ANAS CAROLINENSIS si rata americana cu gat rosu AYTHYA VALISINERIA. Acste rgiuni furnizeaza, de asemenea, hrana si adapost pentru animale precum aligatorul, castorul canadian, bizamul, vizonul si elanul American. Altele, printre care se numara si ursul, caprioara si ratonul, traiesc si ele in preajma mlastinilor care servesc drept locuri de depunere a icrelor si crescatorii pentru pentru majoritatea exemplarelor care aduc industriei piscicole americane un venit de 3 miliarde de dolari. S-a apreciat ca cicurile de viata a 200 de specii de pesti si a numeroase crustacee depend de mlastini fie in intregime, fie partial.

Pe langa faptul ca sunt pepiniere exceptionale,mlastinile au multe virtuti ecologice. Ele sunt filtre naturale care au rolul de a indeparta deseurile si agentii poluanti din rauri si fluvii si de a asigura puritatea straturilor acvifere subterane. In sezonul polios si in cel al inundatiilor, mlastinie retin apa, pentru ca ulterior sa o elibereze in rauri, in fluvii si in straturile acvifere. Mlastinile care se formeaza datorita mareelor protejeaja tarmurile impotriva eroziunii cauzate de valuri.

Datorita insesi naturii vegetatiei lor, adesea luxurianta, mlastinile indeplinesc roluri importante si esentiale. In proceul de fotosinteza, de exemplu, toate plantele verzi absorb dioxidul de carbn din aer si elibereaza, in schimb, oxigenul necesar pentru intrtinerea vietii. Plantele care se gasesc in mlastini sunt insa unice prin faptul ca au o eficienta deosebita in realizarea acestui proces.
Multe tari recunosc in secole vloarea inesimabila a exploatarii mlastinilor in scopul producerii de hrana. China si India, de exemplu, ocupa primele locuri in lume in ce produce plantatia de orez, fiind urmate la o distanta nu prea mare de alte tari din Asia. Crescut in mlastini numite orezarii, orezul este una din principalele cereale folosite in alimentatie. Aproximativ o jumatate din populatia lumii consuma orezul ca aliment de baza. In timp, Statele Unite si Canada au inceput sa realizeze important ape care o au mlastinile pentru productiile lor de orez si rachitele.

Animalele salbatice iau parte si ele la ospatul dat de mlastini. Semintele si insectele nu se gasesc din abundenta numai pentru pasari, ci si pentru pestii si crustaceele care se reproduc si se dezvolta in acest mediu. Ratele, gastele si alte pasari de apa se hranesc, la randul lor, cu aceste creature acvatice care se gasesc din abundenta in aceste oaze de viata. Ecosistemul actual se mentine intr-o anumita masura in chilibu prin faptul ca patrupedele care ar putea rataci prin aceste locuri in cautare de hrana au la dispozitie o vaitate de pasari. In regiunile mlastinoase se gaseste cate ceva pentru fiecare. Acestea sunt intr-adevar pepiniere ale globului.

O distrugere excesiva

Omul care a devenit primul presedinte al Statelor Unite a inlaturat stavilele din calea distrugerii in masa a mlastinilor in 1763, cand a fondat o companie care sa se ocupe de asanara a 16000 de hectare din mlastina DISMAL SWAMP, o regiune mlastinoasa salbatica- un refugiu pentru animalele salbatice situate la granitele dntre statele Virginia si Carolina de Nord. De atunci incoace, terenurile mlastinoase ale Americii au fost considerate drept o pacoste, o baiera in calea progresului, un focar de infectie, un mediu ostil care trebuie luat in stapanire si distrus cu orice pret. Fermierii au fost incurajati sa asenezemlastinile si sa le foloseasca drept pamant arabil, fiind chiar recompensti pentru aceasta. Pe locurile unde odinioara era mlastini ce misunau de creaturi exotice s-au construit autostrazi.Multe dintre aceste regiuni s-au transformat in locuri in care au inflorit orase si centre comerciale sau, fiind vorba despre depresiuni putin adanci, au fost folosite ca locuri convenabile pentru depozitarea gunoaielor.



In ultimele cateva decenii ale secolului nostru, Statele Unite si-au distrus mlastinie intr-un ritm de 200000 de hectare pe an. In present nu au mai ramas decat circa 40000000 de hectare teren mlastinos. Sa consideram, de exemplu, regiunea zonelor umede din America de Nord. Cuprinse in fasia de pamant cu o suprafata de 800000 de kilometrii care se intinde descriind un arc de cerc, din provincial Alberta, Canada, pana in statul Iowa, Statele Unite, miile de zone umede de prerie au constituit un loc propice reproducerii a milioane si milioane de rate salbatice. Se spune ca atunci cand isi luau zborul itunecau cerul asemenea unor nori grosi. In zilele noastre, numarul lor a crscut intr-un ritm alarmant.

Problema pe teren lung este insa urmatoarea: cand e distrug mlastinile, statiunile de hranire dispar. Fara o hrana corespunzatoare, ratele depun mai putine oua, iar numarul celor care eclozeaza scade in mod simtitor. Deoarece li se distruge habitatul, ratele salbatice se strang in nmar mai mare in cele cateva mlastini care mai raman, devenind o prada mai usoara pentru vulpi, coioti, sconcsi, ratoni si alte animale care se hranesc cu ele.


In Statele Unite, 50% din zonele umede din prerii au disparut. In Canada, peste 40% din aceste regiuni au disparut, insa numarul atacurilor ingrozitoare la care sunt supuse este in crestere. Potrivit revistei ,,SPORTS ILLUSTRATED”, in Statele Unite, unele zone din Dakota de Nord erau seate in proportie de 90%. Necunoscand valoarea ecologica a mlastinilor, multi fermieri le considera a fiind soluri neproductive si un obstacol in calea folosirii materialului agricol.






Protestul public insa, lansat in scopul ocrotirii habitatului de mlastina a animalelor salbatice, este exprimat in prezent clar si cu putere atat de persoane individuale, cat si de organizatii care militeaza in favoarea faunei.

,,Zonele umede din prerie au o importanta cruciala, a declarat cu ingrijorare o oficialitate. Daca vrem sa pastram vreo speranta pentru viitorul ratelor salbatice, trebuie sa ocrotim mlastinile.” ,,Pasarile de apa sunt un brometru al sanatatii ecologice a continentului”, a afirmat o oficialitate din partea organizatiei DUCKS UNLIMITED, organizatie cu preocupari in domeniul ocrotirii ratelor. Revista U. S. NEWS & WORLD REPORT afirma la randul ei: ,, Numarul in scadere al ratelor reflecta existenta mai multor fronturi pe care se desfasoara asalturile impotriva mediului inconjurator: ploi acide, pesticide, insa mai mult ca orice, distrugerea a milioane de hectare de nepretuite mlastini”.
,,Mlastinile saraturoase de coasta din California au fost distruse in proportie de 90%, relata revista CALIFORNIA, si in fiecare an dispar 7000 de hectare. CERVUS NANNODES se mai gaseste doar in cateva locuri izolate. Ratele si gastele salbatice se intorc in fiecare an intr-un numar mai mic la locurile de iernat devenite din ce in ce mai neincapatoare. Multe dintre speciile care traiesc in regiunile mlastinoase sunt pe cale de disparitie.” Aceste animale, a caror supravietuire depide de mlastinile planetei,inalta in tacere un strigat de ajutor.

Criza de apa

In timp ce omul distrugea mlastinile planetei s-a intamplat un lucru ingrozitor. El si-a pus in pericol resursa cea mai pretioasa si esentiala pentru orice faptura vie – apa. Multi dintre oamenii de stiinta ai lumiiau prezis sosirea unui moment in care apa curata va fi una dintre cele mai importante resurse. ,,Ori reusim sa limitam risipa de apa,ori vom muri de sete”, s-a declarat la Conventia mondiala pentru apa organizata sub eida natiunilor Unite.

Avandu-se in vedere aceste avertismente alarmante referitoare la potentiala lipsa a aestei resurse valoroase, intelepciunea traitionala ar trebui sa dicteze administrarea cu respect a apelor Terrei. In cursa pentru distrugerea mlastinilor insa, omul a primejduit serios aceasta resursa indispensabila. Mlastinile ajuta la purificarea apelor de suprafata – fluvii si rauri. Unele straturi acvifere, nu se mai reimprospateaza c apa curata, ci sunt contaminate in present cu reziduurisi cu agenti poluanti. Apa care se gasea odinioara in numeroase mlastinia fost dernata, aceasta contribuind la agravarea crizei.

2 comentarii:

Comentariile cu limbaj indecent vor fi şterse.

Toate comentariile necesită aprobare şi este posibil ca ele sa nu apară pe blog imediat. Vă mulţumesc!